Legendele
Plescoilor – de la Napoleon la zarzavagiii sarbi
Ca toate lucrurile cu-adevarat bune, si carnatii de Plescoi sunt purtatori de
legenda. Nu una singura, ci mai multe. Doua dintre acestea merita mentionate, cu
precizarea ca nimeni nu stie cu exactitate adevarul.
Prima legenda sustine ca Plescoii erau niste simpli carnati de casa din oaie,
iuti, uscati si afumati, produsi in gospodariile de pe Valea Buzaului... Pana
cand Napoleon, in retragere dupa campania dezastruoasa din Rusia, s-ar fi oprit
o noapte la Buzau, in casa unui boier care i-a pus imparatului pe masa ce-a
considerat el mai bun... tuica din zona, babici si Plescoi. Napoleon s-a
indragostit asa de tare de carnatii cu pricina, incat a luat cu el, pe drumul
catre casa, mai multe kilograme de Plescoi.
Din pacate, oricat de mult ne-ar maguli o astfel de legenda, in primul rand se
cuvine sa mentionam ca, dintre toti frantujii mai de soi, Napoleon este cel mai
cunoscut pentru... lipsa de gust in materie de gastronomie. In al doilea rand,
din pacate, niciun izvor (mai mult sau mai putin credibil) nu mentioneaza nici
macar posibilitatea ca Napoleon sa fi trecut pe teritoriul actualei Romanii la
intoarcerea din Rusia, cu-atat mai putin prin casa vreunui boier buzoian.
A doua istorie,
care pare ceva mai credibila, spune ca reteta carnatilor de Plescoi apartine
zarzavagiilor sarbi care s-au stabilit in zona in secolul XIX si care-au adus
acolo si reteta de babic (pentru cunoscatori, nu exista nicaieri babic mai bun
decat cel de Buzau). Nemultumiti de gustul carnii de oaie din regiune, care era
mult diferit de cel de-acasa, sarbii ar fi decis sa-si condimenteze foarte
puternic carnatii, sa-i afume si sa-i usuce pana la consistenta unor bucati de
lemn, pentru a-i putea manca.
Indiferent de originea reala, un fapt se stie cu certitudine: carnatul de
Plescoi este un produs cum nu mai exista altul pe teritoriul romanesc, cu o
identitate a gustului (si aspectului) care nu poate fi ignorata, un deliciu demn
de masa celor mai pretentiosi mancai. Probabil ca stomacurile simandicoase se
vor chirci la ideea ca un carnat din oaie, afumat si puternic condimentat ar
putea fi un aliment “pretentios”.
Insa cu siguranta oamenii pentru care dieta severa si fara gust este un cosmar
indepartat stiu ce vreau sa spun.
Revin, asadar, cu un indemn: Salvati Vama Veche, salvati ce vreti, dar nu uitati
de produsele traditionale romanesti, pe cale de disparitie din pricina saraciei
de tranzitie sau a industrializarii fara cap!
Salvati Carnatul!
De Plescoi!